Prietenele mele jucăriile!!!!

             Se apropie ziua de 1 Iunie şi devin melancolică. Unde eşti copilărie ? Unde au dispărut jucăriile mele dragi?

             Doar acum îmi dau seama cât de mult îmi doresc să fiu din nou "fetiţa" cu părul bălai care nu-şi dorea decât un singur lucru : SĂ SE JOACE!!!!

            Copilăria mea a fost una foarte frumoasă în ciuda faptului că nu aveam foarte multe jucării , le iubeam atât de mult pe cele pe care le aveam încât le consideram prietenele mele. Cei mai buni prieteni i-am întâlnit la vârsta de 5-6 ani. Prima mea prietenă a fost o păpuşă de vreo 50 cm înălţime, cu părul blond, ochii albaştrii şi rochiţă roşie cu buline albe. Eram fascinată de faptul că avea pleopele mobile şi mă însoţea la somnicul de prânz şi cel de seară. O purtam cu mine peste tot, chiar şi la grădiniţă, şi nu lăsam pe nimeni să se joace cu ea. Chiar dacă nu aveam hăinuţe de schimb pentru ea...şi nici nu aveam de unde cumpăra....mama mea i le confecţiona din diferite materiale sau le croşeta.

Cea de-a doua prietenie s-a legat între mine şi o jucărie de pluş, un răţoi costumat în marinar. Acesta avea o semnificaţie aparte pentru mine pentru că coincidea cu debutul meu în lumea muzicii. A fost primul meu premiu câştigat în urma prestaţiei mele la un concurs de muzică.

Din păcate...anii au trecut...prietenii mei dragi au ajuns la alţi copilaşi....acum constat cu tristeţe că mulţi copii preferă calculatorul în locul jucăriilor. Este adevărat că tehnologia a evoluat dar totuşi eu nu aş schimba pentru  nimic anii mei petrecuţi printre jucării de pluş, jucării din lemn, jocurile de societate: Piticot sau Nu te supăra frate!!

         Sunt un copil mare şi aşa vreau să rămân!!! Aştept cu sufletul la gură 1 Iunie, să văd dacă anul acesta cei apropiaţi mie o vor regăsi pe " fetiţa" cu părul bălai şi ochi verzi!!!