Persoane interesate

vineri, 6 iulie 2012

Evantaiul - un accesoriu indispensabil !!!



Hello,



        Îmi place vara şi ador să stau la plajă , să merg la ştrand sau să merg la un grătar. Din păcate , sunt zile de vară toride care pur şi simplu te lasă fără aer....pentru a scăpa de disconfort , mie îmi place "să-mi fac vânt " cu ajutorul unui ......EVANTAI.
        În această perioadă, el devine un accesoriu care-şi are, în permanenţă, loc în gentuţă mea. Chiar şi atunci când călătoresc cu maşina îl folosesc pentru a mă răcori în locul aerului condiţionat deoarece acesta din urmă îmi provoacă dureri de cap.
      În urmă cu ceva timp mi-am achiţionat un evantai tare drăguţ, el arată cam aşa:



        Deoarece îmi place foarte mult acest gen de accesorii , m-am documentat şi am aflat nişte lucruri foarte interesante pe care vreau să le împărtăşesc cu voi.

      
                              10 lucruri interesante în legătură cu istoria evantaiului

1.              Evantaiul, apreciat ca obiect funcţional sau accesoriu vestimentar, are o istorie veche de peste 5000 de ani. Cele mai vechi mărturii ale existenţei evantaiului datează din China mileniului III î.Hr. Evantaiul era pentru chinezi un indiciu şi un privilegiu al statutului social. Atât în China, cât şi în Japonia sau Coreea, nu exista un premiu mai valoros pentru elevii disciplinaţi decât evantaiul, iar prezenţa la o ceremonie sau la un spectacol cerea, în mod necesar, un evantai. Chiar şi condamnaţii la moarte nu erau lipsiţi de privilegiul de a avea asupra lor în momentul în care erau trimişi la spânzurătoare.

2.              Grecii şi romanii se foloseau şi ei de acest obiect semicircular, atât pentru a se răcori cât şi în timpul ceremoniilor religioase, pentru a îndepărta insectele din jurul ofrandelor. La fel se întâmpla şi în Egipt, Asiria sau Fenicia.

3.              La început s-au folosit evantaiele fixe. Acestea aveau, de obicei, formă circulară sau de frunză de palmier. Evantaiul pliabil, atât de răspândit în zilele noastre, a fost inventat de către japonezi în preajma secolului VIII d.Hr. Se pare că ideea a fost luată de la modelul aripilor de liliac.

4.              În Europa, în primele secole ale Evului Mediu, evantaiul nu s-a bucurat de o prea mare popularitate. În Apus era folosit cel mai adesea în biserică pentru îndepărtarea insectelor de pe vinul şi pâinea sfinţite.

5.              Evantaiele au fost confecţionate însă şi cu scopul de a servi drept arme redutabile samurailor. Există şi în prezent câteva tipuri de arte marţiale care folosesc evantaiul pe post de armă sau de exerciţiu pentru a relaxa mintea şi corpul înainte de luptă. Unul dintre aceste tipuri de arte marţiale este şi Tessenjutsu sau arta luptei cu evantaiul de fier. Deşi scurte ca lungime, aceste evantaie pliabile din fier puteau fi folosite pentru a para şi devia loviturile de sabie sau de a lovi adversarul, uneori cu efecte mortale.

6.              Chinezii au elaborat şi evantaie surpriză care, deschise normal, de la stânga la dreapta, relevau peisaje, procesiuni sau imitau scene dintr-o anumită perioadă, însă, deschise invers, de la dreapta la stânga, relevau imagini ascunse, de cele mai multe ori, scene erotice sau pornografice.

7.              Doamnele din înalta societate se foloseau de evantaie decorate cu pietre preţioase şi pene exotice, sau de evantaie pictate de artişti renumiţi ai vremii, pentru a-şi „marca” statutul, dar mai ales pentru a se evidenţia în faţa bărbatului pe care vroia să-l cucerească.

8.              Evantaiul a fost cândva şi obiectul unui cod secret prin care se putea comunica, evident, fără cuvinte. Astfel că acest obiect delicat putea deveni principalul aliat al doamnelor şi domnişoarelor în transmiterea unor mesaje secrete pretendenţilor, amanţilor, sau chiar soţilor lor. În 1787, William Cook a publicat la Londra „The Original Fanalogy”, un ghid al conversaţiilor prin intermediul evantaiului. Un evantai pus pe obrazul drept semnifica un răspuns pozitiv, iar un evantai pus pe obrazul stâng însemna un răspuns negativ. Un evantai ţinut lângă inimă trebuia să-l facă, pe cel căruia îi era dresat gestul, să înţeleagă că posesoarea evantaiului îl iubeşte. Printr-un evantai ţinut la nivelul ochilor îţi cereai scuze, iar printr-un evantai lăsat intenţionat să cadă, puteai mărturisi cuiva că vreţi să fiţi prieteni. Atunci când doamnele îşi făceau aer încet cu evantaiul transmiteau faptul că sunt măritate, iar când gestul era executat rapid însemna că sunt logodite ş.a.m.d.

9.              Catherine de Médicis, sosind la curtea de la Versailles în 1553, pentru a se căsători, a avut grijă să aducă în bagajul ei cât mai multe evantaie. Pe cele mai deosebite le-a păstrat pentru sine, pe celălalte le-a împărţit ca daruri. De altfel, a rămas cunoscută în istorie ca o adevarată iubitoare şi colecţionară de evantaie, pe care le considera nu numai obiecte estetice, ci şi arme esenţiale ale seductiei.

10.           Pentru că nu a fost dintotdeauna un „apanaj” al femeilor, evantaiul a fost folosit în trecut şi de către bărbaţii „cu statut”. Obiceiul a trecut din Italia în Franţa, şi apoi în Anglia, unde, din vremea lui Henric al VIII-lea şi până la începutul secolului al XIX-lea, a fost foarte des întâlnit. Pe lângă dorinţa de a fi în pas cu moda sau de a le plăcea doamnelor pe care le curtau, bărbaţii mai aveau şi un alt motiv întemeiat pentru a utiliza obiectul în discuţie, şi anume, criteriul olfactiv. Este cunoscut faptul că îmbăiatul nu era o practică obişnuită în acele timpuri, crezându-se că ar putea  provoca boli foarte grave, incurabile chiar. De aceea, aceste artefacte erau impregnate cu parfum de cea mai înaltă calitate, răspândind un miros plăcut în jur, fapt ce le-a sporit rapid popularitatea.


           Sper ca prin intermediul acestei postări să fi aflat lucruri interesante, neştiute de voi până acum.....şi acum spre final , haideţi să ne delectăm privirea cu nişte modele de evantaie pe care tare mi le doresc foarte mult.





    







Ce accesoriu îl declaraţi indispensabil în timpul verii?
V-am pupat!!!!

6 comentarii:

  1. Ce tare, chiar nu stiam asa ceva. Si eu il folosesc in fiecare vara mai ales pentru ca merg mult cu autobuzul si se pare ca in Timisoara nu prea exista conceputul de aer conditionat in mijloacele de transport in comun si obiceiul imbaiatului cat mai rar (provoaca boli incurabile, deh) s-a pastrat inca printre romani... :P Am fost nitel rautacioasa... :P

    Pup, super postare, felicitari!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Si eu am unul dragut, dar e cam mare ca sa incapa in toate posetele si gentile mele. Trebuie sa-mi caut unul mai micut :D Sunt foarte dragute modelele prezentate de tine, toate cu motive chinezesti.

    RăspundețiȘtergere
  3. Si eu sunt fan. Nu stiu ce m-as face fara el ;))

    RăspundețiȘtergere